luni, 9 martie 2009

Pentru că inteligenţa "se naşte" în gâtlej…


Cafeneaua Pedrocchi este una dintre cele mai mari ale lumii. Şi unica unde are loc, în fiecare an, un festival de literatură şi gastronomie.
Cafeneaua Pedrocchi este una dintre cele mai mari ale lumii. Şi unica unde are loc, în fiecare an, un festival de literatură şi gastronomie.
În miezul revoluţiei de la 1848, tot ce avea mai bun Italia literară şi artistică se întâlnea la Cafeneaua Pedrocchi din Padova. Este una dintre cele mai spaţioase "instituţii" de acest fel din lume, iar intrarea este de-a dreptul spectaculoasă, străjuită de lei, coloane şi portaluri. Printre cei care au păşit pragul cafenelei Pedrocchi se numără romancierul francez Stendhal, poetul englez Byron, dar şi italianul laureat al Premiului Nobel – Dario Fo. Era firesc, deci, ca aici, la Padova, în Caffé Pedrocchi, să aibă loc "Festival del Gusto e della Letteratura", manifestare culturală unde textele savuroase, preparatele delicioase şi vinurile, care dau ghes muzelor să se exprime, sunt la mare căutare.
TEME LITERAR-GASTRONOMICE
Desfăşurat între 22 şi 27 octombrie, festivalul a adus anul acesta o ofertă căreia era greu să-i rezişti: 10.000 de degustări gratuite din vinurile şi preparatele specifice regiunii italiene Veneto, 2.000 de cărţi oferite în dar şi 100 de evenimente avându-i ca personaje centrale pe scriitorii, muzicienii, artiştii plastici din regiune, dar şi pe marii bucătari trecuţi prin fascinanta şcoală veneţiană de gastronomie. "Radicchio con acchiughe e capperi" (radicchio cu anşoa şi capere), "patate con le mandorle" (cartofi cu migdale), "risotto di seppie alla veneziana" sau "risotto alla paesana" sunt doar câteva dintre preparatele tipic venete care au făcut deliciul oaspeţilor şi participanţilor.
Nu au lipsit lansările de carte – citându-l pe Jorge Louis Borges, care susţinea că "fiecare om este o carte", iar fiecare copil care vine pe lume nu face decât să îmbogăţească "biblioteca Universului". În şirul de lansări, notăm evenimentul propus de unul dintre mai vechii prieteni veneţieni ai Jurnalului Naţional, scriitorul Albert Gardin, editorul integralei operei lui Giacomo Casanova. De această dată, el a prezentat ediţia "Iliade di Omero in veneziano" împreună cu… fiul său, Giacomo, în vârstă de numai 8 ani.
De ce un festival dedicat "gustului şi literaturii"? Cu un umor bine dozat ne-o spun chiar organizatorii: "Pentru că inteligenţa «se naşte» în gâtlej". A fost apoi vorba şi despre un îndemn la "a bea conştient" (sau conştientizând cât bei şi cât de rău îţi faci dacă depăşeşti o anumită limită). Unul dintre elementele-cheie ale festivalului a fost organizat împreună cu Chestura din Padova şi cu Poliţia locală şi a avut în centru un "etilometru" cu care fiecare "băutor" de spriţ prezent la eveniment putea măsura cantitatea de alcool pe care o înghiţea.
Vinuri venete
"Vini a tutto volume" a fost probabil suita de evenimente care i-a încântat cel mai mult pe oaspeţii festivalului padovan. În fiecare zi au fost făcute, gratuit, aproape 2000 de degustări, din vinuri de Soave, Valpolicella, Custoza, Colli Berici, Colli Euganei.
Au fost degustate numai vinuri vechi de cel puţin un an – "tulburelul" nici nu a fost pus în discuţie, pentru că, spun organizatorii, vinul trebuie să descuie minţile, nu să le încuie – între care cel mai vechi a fost un Cabernet Sauvignon Refola di San Pietro, din 2001. Puternice, aromate, catifelate, corpolente, vinurile venete au fost însoţite de o degustare de brânzeturi specifice regiunii, precum şi de alte produse tipice. În vreme ce în fiecare seară participanţii s-au bucurat de un "book spritz".

In Jurnalul National din 28 octombrie 2008

"Piacere di conoscerti"?


În cadrul campaniei guvernamentale "Romania, piacere di conoscerti!" (România, încântat de cunoştinţă!), după locuitorii din Monza şi Milano a fost rândul romanilor "să dea mâna" cu românii.
Timp de trei zile (7-9 noiembrie), în centrul Romei, în Piazza Cinquecento, a fost amplasat un pavilion cu exponate româneşti numit "Casa România". Ne-am fi aşteptat la reproducerea vreuneia dintre casele tradiţionale româneşti, însă promotorii programului au preferat macheta unei locuinţe ultramoderne, din care nu lipsea o bucătărie perfect utilată, unde, pe plită, fierbeau… sarmale! Asta pentru că, pe lângă expoziţii de costume tradiţionale, fotografii cu peisaje citadine sau montane, spectacole folclorice ş.a., o demonstraţie de gastronomie românească fusese menită să îi atragă pe locuitorii Romei şi să-i aducă la Casa România, până la cratiţa cu sarmale, tigaia cu chifteluţe ori oala (folosită în locul tradiţionalului ceaun) cu mămăliguţă. Romanii au fost însă nevoiţi să se sature cu mirosul, fiindcă degustarea produselor era interzisă. "Legea italiană nu permite decât restaurantelor să ofere mâncare publicului", a explicat corespondentului Agerpres la Roma una dintre responsabilele agenţiei italiene Playteam, implicată în desfăşurarea campaniei. Demonstraţie pe viu, arome cât pofteşti…, dar, în loc de-o porţie de mâncare, italienii au putut lua acasă reţetele, pentru a le încerca în propria bucătărie. Chiar şi aşa, consideră Massimo Melone, bucătar italian (citat de RADOR): "Aceasta este cea mai bună metodă de a cunoaşte un popor, de a cunoaşte o cultură. Iar cum pentru noi, italienii, mâncarea, gustul reprezintă foarte mult, cu siguranţă vom fi atraşi de bucătăria românească".
Micile erori de limbă
"Aventura" gastronomică românească în Italia va continua la Milano în perioada 20-22 noiembrie. Dacă sunt curioşi să afle ce se mai găseşte prin cuhniile românilor, italienii au la dispoziţie site-ul www.romaniapiacerediconoscerti.it. Cu amendamentul că, fie din lipsă de cultură gastronomică (românească, autentică), fie din neputinţa de a traduce corect, în limba italiană, anumite denumiri de mâncăruri sau ingrediente, autorul textelor dă uneori informaţii aproximative sau incorecte. Aflăm, bunăoară, că pentru sărmăluţe se foloseşte morcovul "tăiat julienne", iar în loc de foi de varză murată româncuţele noastre folosesc varză dulce, fiartă în apă cu sare şi zeamă de… lămâie. Între alte "piatti tipici" apare enumerată şi tochitura. Până aici, corect, dacă nu ni s-ar explica faptul că este vorba despre… găluşte din ficat de pui şi carne de porc. Dar surpriza cea mai mare o ai când afli că un preparat numit "dulceaga" (sic!) este simbolul ospitalităţii româneşti.
Fie-vă dulce limba română!

In Jurnalul National din 11 noiembrie 2008

Pizza-mămăligă face furori printre italieni


Care este felul de mâncare-simbol al Padaniei? Orice italian îţi va răspunde fără ezitare: "polenta". Preparatul tradiţional este surclasat însă în aceste zile de... pizza-polenta.
Padania, regiune din nordul Italiei situată pe valea râului Pad, a dat lumii cea mai populară specialitate de brânză cu denumire de origine controlată: "grana padano", numită aşa datorită texturii sale granulate. "Creată" în 1477, de călugării cistercieni din Mănăstirea Chiaravalle, celebra brânză este, în aceste zile, întrecută de notorietatea unui fel de mâncare "inventat" recent de un binecunoscut "chef" din Varese, Chicco Crugnola. Creaţia culinară a bucătarului lombard se numeşte "pizza-polenta" şi prin ea încearcă, după propria-i mărturisire, "să lege Sudul de Nord". Preparatul se numără printre felurile de mâncare preferate de Umberto Bossi, liderul Ligii Nordului şi ministru federal al Reformelor.
METISAJ CULINAR
Chicco Crugnola îl defineşte ca fiind un metisaj îndrăzneţ între discul de pâine cu pommodoro şi mozzarela al Sudului (pizza Margherita) şi auria mămăligă (polenta) a Nordului. Cea mai simplă variantă: blatul de pizza este înlocuit cu unul de mămăligă. Pentru a garnisi preparatul, Crugnola sugerează să fie folosită o rămurea de rozmarin, în loc de busuioc. "Cu mulţi ani în urmă" – mărturiseşte bucătarul – "foloseam polenta, în amestec cu gorgonzola, ca ingredient pus deasupra blatului de pâine. Într-o zi însă m-am gândit că ar trebui să combin aceste două concepte culinare, atât de departe unele de altele, în imaginarul colectiv. Pentru toată lumea, polenta este simbolul Nordului, iar pizza reprezintă Sudul. Am hotărât, deci, să întind polenta în locul blatului tradiţional".
REŢETĂ... POLITICĂ?
Nici nu ştii exact cum să judeci situaţia: este vorba despre o încercare de "conciliere gastronomică" între Nord şi Sud ori este un preparat dedicat unui moment istoric semnificativ în istoria politică a momentului: cel al creării Ligii Nordului? Trebuie să remarcăm, totuşi, că restaurantul lui Crugnola are meniuri cu preparate tradiţionale, editate în dialect, iar bucătarul însuşi ascunde sub uniforma de "chef" un tatuaj cu simbolurile Padaniei. "Noi suntem tradiţionalişti şi ţinem la simbolurile locului", spune el.
O certitudine rămâne: pizza-polenta cucereşte Italia.

In Jurnalul National din 3 decembrie 2008