joi, 10 iulie 2008

O româncă din Trapani


Am întîlnit şi români fericiţi! Şi nu e un simplu clişeu. Am întîlnit, în Sicilia, români fericiţi. Şi-am întîlnit sicilieni încîntaţi să ne vorbească pe româneşte. Cred că, de fapt, structura intimă a locuitorilor din acea parte de lume e foarte aproape de cea a oamenilor de pe la noi. Poate şi de aceea Paolo a ales-o pe Delia. Sau poate că Delia l-a ales pe el. Ei doi îşi mai aduc aminte, cu siguranţă, de idila lor, care a început cu un instantaneu surprins pe peliculă, undeva, în Bucureşti. Şi... ce-a urmat? De 13 ani Delia a devenit siciliancă. Deşi acolo, la Bonagia, în timp ce vorbim, graiul moldovenesc curge ca şi-acasă, la Suceava. În sudul Italiei, ea n-a pierdut nici o picătură din accentul specific nordului României.
Profesionişti
Delia Gabriela Georgescu e un nume cunoscut printre locuitorii din Trapani şi din împrejurimi. Medic stomatolog, priceperea ei i-a adus numai cuvinte bune din partea sicilienilor. "Astă-seară m-a sunat cineva din altă localitate să-şi facă o programare. Am întrebat acea persoană de unde ştie de mine şi mi-a răspuns că acum şapte ani făcusem o lucrare unui cunoscut al acesteia. Se pare că am fost apreciată, dacă după atîta vreme m-a recomandat." Soţul ei, Paolo Salerno, este specialist în advertising şi profesor de tehnici publicitare la Universitatea din Palermo. Delia ştie însă că, în meseria ei, cea mai bună publicitate "se face din om în om".
Paolo Salerno, al cărui rol în desfăşurarea Festivalului BonTon 2008 a fost covîrşitor, vine doar din cînd în cînd la masă. Datoria lui e să aibă grijă ca totul să funcţioneze perfect. Îl prindem totuşi cîteva clipe, cît să-l întrebăm ce-i place să mănînce. "Paste". Răspunsul e foarte scurt, iar Delia confirmă că lui Paolo îi place "mîncarea de-acasă". De-acasă de la el. "Cînd mergem în România, trebuie să trimit înainte pachete cu ingrediente de aici, pentru ca Paolo şi fiul nostru, Fabio, să nu simtă prea mult diferenţa de gust. I-am pregătit, la Suceava, lui Fabio paste siciliene, cu sos sicilian, iar el m-a întrebat: «De ce nu sînt ca la Trapani?». Mi-am dat seama că era vorba despre apă. În Sicilia noi folosim apă de mare desalinizată."

În manieră trapaneză
Şi pentru că nu vreau să plec acasă "cu mîna goală", cer o reţetă. Evident, una de paste, ca să fim "pe placul" celor doi bărbaţi din viaţa Deliei.
Pentru "busiate con pesto trapanese" e nevoie de 400 g busiate (paste în formă de spirală), un kg de roşii, 4 căţei de usturoi, 100 g migdale zdrobite în mojar, o crenguţă de busuioc, ulei de măsline, pecorino (brînză de oaie) rasă, sare şi piper. Roşiile se descojesc, se curăţă de seminţe şi se pasează. Usturoiul se freacă în mojar, cu sare şi busuioc. Se adaugă roşiile şi, cînd compoziţia a devenit omogenă, migdalele. Se încorporează un pahar de ulei, pastele se fierb "al dente", în apă cu sare. Se presară apoi brînză rasă.

In Jurnalul National, Jurnalul de Bucatarie din 9 iulie 2008

Niciun comentariu: