duminică, 13 iulie 2008

Regele poporului


S-a numit, în limba poporului său, Tiudareiks. Adică “regele poporului”. Omenirea îl cu­noaş­te însă drept Teodoric, conducătorul os­trogoţilor, spaima Imperiului Roman. A reuşit să facă exact lucrul de care se temeau romanii: i-a unit pe ostrogoţi. În anul 489, a por­nit cu 60.000 de ostaşi şi un sfert de milion de su­puşi să îngenuncheze şi să colonizeze Italia. A în­vins prima dată armata generalului Odoacru la Aquilea şi a doua oară la Verona. Nu vom con­ti­nua să mer­gem pe firul istoriei şi al faptelor lui de ar­me, pentru că ne interesea­ză, acum, ceea ce s-a întîmplat acolo, pe cîm­pul Veronei, după ce lupta s-a sfîrşit. Povestea spune că, în­vinşi şi învingători, toţi lăsaseră în urmă sute de cai ră­niţi. Locuitorii din zonă – ale căror pro­vizii fuse­seră rechiziţionate de legionarii lui Odoacru, mai întîi, pentru ca apoi puţinul care mai ră­mă­sese să fie luat de oamenii lui ­Teodoric – au găsit o metodă la îndemînă de a-şi reumple pivniţele şi cămările şi de a-şi hrăni familiile. Ei au “reciclat” carnea cailor, pe care i-au tranşat şi i-au pus în oală. Se spune că unul dintre cele mai gustoa­se şi mai căutate preparate din bucătăria ve­ro­neză – “pastissàda de cavàl” – îşi are originea în acea întîmplare. De altfel, nu este singurul patru­ped cabalin care a ajuns pe masa veronezilor. Asinul, al cărui nume, în dialect, este “il musso”, este şi el sacrificat şi folosit pentru pregătirea bu­catelor. Carnea asinului a devenit un ingredient culinar însă nu datorită unui răz­boi, ci pentru că în familiile săra­ce exista o vorbă: “Nimic nu trebuie lăsat să se piardă!”. Asta în­semna că atunci cînd un ani­mal nu mai putea fi folo­sit pentru transport, din cau­za bătrîneţii sau pentru că suferise un accident, el era sacrificat şi gătit. De obicei, carnea acestora se condimenta intens şi se punea la cuptor, ore în şir, să se coacă în vin.

In Jurnalul National, Jurnalul de Bucatarie din 25 iunie 2008

Niciun comentariu: